O scurta istorie a hipnozei, continuare

Categorii: Articole

Emile Coué (1857-1926). Acesta l-a asistat pe Liebeault pentru doi ani în cadrul scolii de la Nancy. Dupa câțiva ani de practica folosind tehnicile învățate la Nancy, a dezvoltat “autosugestia conștientă”, un sistem de autosugestie ce folosea o stare de transa ușoara pentru a “livra” sugestiile. Emile Coué a rămas celebru pentru sugestia: “Cu fiecare zi ce trece, în toate felurile posibile, sunt din ce în ce mai bun”.

emile_coue

Emile Coué

Clark L. Hull, psiholog american de talie mondiala, a publicat lucrarea “Hipnoza și Sugestibilitate” în 1933. El arata în aceasta lucrare ca hipnoza și somnul nu au nimic în comun și folosește psihologia comportamentala pentru a explica hipnoza, punând accentul pe teoria reflexelor condiționate.

clark hull

Clark L. Hull

Andrew Salter (1914-1996), a fondat Terapia Condiționată Reflexa, o forma incipienta de terapie comportamentala. Salter a dezvoltat o forma de hipnoza bazata pe modelul Pavlovian, al reflexului condiționat, și a aplicat-o cu succes, pentru întâia oara reușind sa golească aripa alcoolicilor de la spitalul Bellevue din New York folosind hipnoza și desenzitivizarea sistematica. Salter a reușit sa își afirme ideile avangardiste doar datorita lui Clark L. Hull care l-a ajutat sa își publice primul articol în “Jurnalul de Psihologie Generala” în 1941. A fost cunoscut de-a lungul vieții ca fiind un oponent al lui Freud și este apreciat ca fiind cel care a pus bazele terapiei comportamentale.

andrew-salter-1941-

Andrew Salter în “acțiune”.1941.

In timpul celui de-al doilea război mondial, J.G. Watkins folosește cu succes regresia hipnotica pentru tratarea stresului post-traumatic, experiente documentate în lucrarea “Hypnotherapy of War Neuroses” (1947).

Ernest Ropiequet “Jack” Hilgard (1904-2001), psiholog american și profesor la Universitatea Stanford. Acesta a dezvoltat teoria neodisocierii și a “observatorului ascuns”, precum și scara de susceptibilitate hipnotica Stanford, împreună cu Andre Muller Weitzenhoffer, un alt mare reprezentant al hipnozei în secolul 20.

hilgardmug_160

Hilgard.

Andre Muller Weitzenhoffer (1921-2004) a fost unul dintre cei mai prolifici cercetători ai hipnozei din secolul 20. Acesta a scris peste 100 de lucrări în intervalul 1949-2004 și a fost co-creatorul scării de susceptibilitate hipnotica de la Stanford, împreuna cu Hilgard. Witzenhoffer este cunoscut pentru prietenia ce l-a legat de Milton Erickson și, de asemeni, pentru spulberarea miturilor create de-a lungul anilor de către cei care au admirat munca lui Erickson.

1116565994

Herbert Spiegel (1914-2009). A reușit de-a lungul carierei sale de psihiatru sa popularizeze hipnoza terapeutica pentru pacienții ce sunt afectați de durere, anxietate și dependenta. In timpul celui de-al doilea război mondial Spiegel a folosit hipnoza și sugestia pentru a reduce dozele de morfina necesare răniților grav pe câmpul de lupta. Spiegel a fost ani de-a rândul o celebritate, ajutând multi actori de pe Brodway, politicieni sau muzicieni, cu ajutorul hipnozei.

586_3_herb spiegel

Herbert Spiegel.

Milton Hyland Erickson (1901-1980), a fost un psihiatru american specializat în terapie familiala și hipnoza medicala. A creat un sistem terapeutic complex, ce a îmbinat metafora, hipnoza și alte forme de psihoterapie. Erickson a influențat dezvoltarea terapiilor de scurta durata și a terapiilor de familie (însăși Virginia Satir a fost influențată de către el). Dintre cei care i-au continuat munca, Stephen Gilligan, Jeffrey Zeig, Ernest Rossi si William O’Hanlon sunt recunoscuți ca și urmași ai sai.

Dr Milton H. Erickson avec une patiente

Dave R. Dobson (d.2008). Independent, a dezvoltat o parte din principiile pe care și Milton Erickson le-a folosit. A fost o sursa de inspirație pentru Richard Bandler, care i-a “modelat” manierismele la modul extrem. A dezvoltat OTCC și No Fault Psychology.

Dave Elman (1900-1967), hipnotizator, muzician, realizator de emisiuni radio. Inspirat în copilărie, atunci când un hipnotizator de scena i-a hipnotizat tatăl pentru a suporta durerile groaznice pe care le suferea ca urmare a unui cancer, acesta a învățat și el la rândul sau hipnoza. Ani la rand a fost entertainer la radio, pana în 1948 când a decis sa predea ceea ce știa despre hipnoza medicilor și dentiștilor. Mai târziu a realizat un curs complet de hipnoza,  numit “Findings in Hypnosis” și mai târziu redenumit “Hypnotherapy”. Cartea lui este considerata clasica de către cei care practica hipnoza terapeutica.

dad giving demo NJ

Dave Elman la un seminar.

Aceștia au fost doar câțiva dintre cei care au contribuit la dezvoltarea hipnozei în secolul trecut. Cu siguranță mai sunt multi alții ce ar trebui pomeniți și lăudați, și de asemeni multe alte detalii interesante de menționat despre cei prezentați mai sus. Lăsam curiozitatea celui pasionat de către misterele psihologiei pentru a descoperi în profunzime detalii și aspecte care se afla ascunse în lucrările celor despre care ați putut citi în rândurile de mai sus, dar și operele altor autori pe care nu ne-am gândit a-i pomeni. Speram ca v-am trezit curiozitatea și va așteptăm cu comentarii !